Ratatouille

Etichete

,

Imi place mult cum suna cuvantul asta: ratatouille. Sunt sigura ca a fost inventata de cineva cu multa pasiune pentru mancare. De mult timp e printre retetele „must try before you die”. Asa s-a intamplat ca saptamana trecuta, m-am trezit cu gandul la ea.

Pana sa ma apuc de treaba, am crezut ca a face ratatouille este ceva foarte complicat si de durata. Dar s-a dovedit ca este doar consumator de timp si deloc complicat, iar rezultatul este foarte aratos si delicios.  Sosul face toata magia.

Iata ingredientele folosite de mine:

  • 5 rosii
  • 2 dovlecei (sau 1 dovlecel si 1 zuchini)
  • 1 vinete
  • 1 ardei (de obicei se pune ardei rosu/kapia, dar eu am avut doar ardei verde acasa)
  • 1 ceapa
  • 2 cm ghimbir proaspat
  • 2 catei de usturoi
  • 3/4 cana sos de rosii
  • 1/2 lingurita cimbrisor
  • 1/2 lingurita fulgi de chili
  • 1/2 lingurita salvie
  • 4 linguri ulei de masline
  • 1 lingura otet balsamic
  • sare, piper

Se pune apa la fiert intr-o cana. Cand a dat in clocot punem rosiile in apa, stingem focul si le lasam 1 minut in apa, astfel se decojesc foarte usor.

Ceapa se toaca marunt, usturoiul se zdorebeste. Se calesc in 2-3 linguri de ulei de masline impreuna cu ardeiul tocat si ghimbirul proaspat razuit. Puteti adauga cativa fulgi de chili dupa gust. Cand ceapa a devenit translucida se adauga rosiile decojite si tocate si lasam totul la foc mic cateva minute. La sfarsit adaugam sosul de rosii si potrivim de sare si piper.

Ungem un vas cu putin ulei si punem sosul astfel incat sa acopere toata suprafata vasului 1cm grosime. Peste sos asezam alternativ feliile de legume astfel incat sa nu ramana spatii libere intre ele.

Pregatim o vinegreta din 2 linguri de ulei si 1 lingura otet balsamic in care adaugam 1 lingurita salvie uscata sau proaspata tocata fin. Stropim compozitia cu ea. Presaram totul cu sare si piper.

Preincalzim cuptorul. Eu am folosit un vas de yena cu capac, si am copt-o 30 de minute la foc mare cu capac si 20 minute la foc mic fara capac. Daca nu aveti vas cu capac, atunci trebuie acoperita cu folie. E gata cand legumele s-au inmuiat si s-au rumenit putin.  Noi am mancat-o cu cartofi noi, fierti, stropiti cu ulei de masline si cu muuult patrunjel.

Daca aveti nevoie de mai multa inspiratie, va recomand sa va uitati si la desenul cu acelasi titlu, sunt sigura ca Remy va va cuceri. 😀

Zile senine,

Hajni

Anunțuri

Smoothie delicios cu frunze de sfecla si morcovi

Etichete

, ,

Unul dintre lucrurile care imi plac cel mai mult in Brasov este piata de legume. Se gasesc tot felul de lucruri, la care in Bucuresti doar visam: seminte de in aurii si brune direct de la producator, la o taraba vecina faina integrala proaspat macinata din care iese painea cea mai parfumata, malai taranesc tot proaspat macinat, ciuperci de camp, plante medicinale de sezon si fel de fel lucruri minunate. Asa s-a intamplat ca saptamana asta am gasit si sfecla proaspata cu niste frunze care imi zambeau de departe. Gata, am zis, va iau acasa. Tot la piata am dat de niste portocale din Egipt, foarte dulci si suculente, aproape ca cele pe care le-am mancat in Cipru. Doamna a fost foarte amabila si a verificat pentru mine daca au samburi (ma feresc de cele fara samburi). Spre surprinderea mea au avut, astfel au trecut examenul si am umplut cosul cu ele.

Imediat ce am baut un pahar de suc de portocale proaspat stors, mi-am adus aminte de o reteta de smoothie din iarna trecuta, pe care am adaptat-o la verdeturile pe care tocmai le cumparasem.

DSCN1911

Ingrediente pentru doua pahare mari:

  • 4 portocale suculente
  • Frunzele de la 2 sfecle proaspete
  • Frunzele de la 2 morcovi
  • 2 fire de menta/busuioc

Se  storc protocalele de zeama, sucul se pune intr-un blender cu toata verdeata si se proceseaza pana se maruntesc bine bine frunzele. Daca aveti un blender cu putere mica, tocati frunzele in prealabil. Lichidul obtinut se toarna in pahare si se orneaza cu frunze de menta sau busuioc, la alegere. Ambele se potrivesc la fel de bine.

Frunzele de morcovi si de sfecla sunt comestibile si sunt foarte bogate in vitamine si minerale: contin potasiu, clorofila, B6 si vitamina K, necesara pentru sanatatea oaselor.

Acest smoothie este atat de delicios si racoritor in timpul verii, incat orice incepator in lumea smoothieurilor poate sa ia o gura din ea cu curaj. Culoarea sa nu va sperie, ea vesteste doar abundenta vitaminelor din pahar. Inchideti ochii si luati o gura. Sigur o sa va placa.

Cu drag,
Hajni

Chiftelute vegane cu mei si dovlecei

Etichete

,

Dupa cum ati observat in ultima perioada gatesc galben. 😀 Aproape orice fac adaug putin turmeric. Imi place culoarea vie pe care o da preparatelor, dar nu e neglijabil nici valoarea lui nutritiva: este un antiinflamator si antioxidant excelent.

Despre beneficiile meiului v-am mai povestit intr-un articol precedent, asa ca acum trec peste etapa asta si va spun direct lista de ingrediente:

  • 1 cana de mei
  • 1 dovlecel
  • 1 morcov
  • 2 cepe verzi
  • 1-2 catei de usturoi
  • 1 legatura de patrunjel
  • 1-2 fire de menta
  • 1 lingurita zatar
  • 1 lingurita turmeric
  • sare dupa gust

Instructiuni:

Se fierbe meiul in trei cani de apa, cu jumatate de lingurita de sare si o lingurita de zatar. Cand s-a fiert, lasam sa se raceasca si pregatim celelalte ingrediente.
Intre timp spalam si curatam legumele. Alegem un dovlecel mediu si il dam la razatoare cu gauri mari. Il presaram cu sare si lasam 10 minute sa-si lase zeama. Dupa zece minute il stoarcem bine bine. Procedam la fel si cu morcovul, doar ca pe acesta il dam la razatoare cu zimtii cei mai mici.
Tocam ceapa verde rondele, maruntim patrunjelul si menta. Cand meiul s-a racit adaugam peste el toate ingredientele, amestecam compozitia cu mana sau cu o lingura de lemn (mi-e imi place sa lucrez cu mana, ca sa simt consistenta). Gustam si potrivim de sare.
Punem cateva picaturi de ulei pe palme si formam bilute, pe care le aplatizam cu podul palmei.
Se coc aprox 20 min la foc mare si 20 min la foc mic.  Cand pe o parte s-au rumenit, le intoarcem. Cuptorul meu este lenes, s-ar putea ca voi sa aveti nevoie de mai putin timp.

Aceste chiftelute se leaga fara nici o problema si fara oua, seminte de in sau tarate de psyllium. Au iesit fenomenale: crocante pe partea exterioara si moi inauntru.

Cu drag,
Hajni

Hummus de mazare galbena

Etichete

,

Despre aceasta reteta e suficient sa spun, ca niciodata nu reusesc sa o pozez, pentru ca de obicei se evapora inainte s-o imortalizez. De data asta insa am fost pe faza.
Sunt foarte mandra de acest pateu, pentru ca este inventia mea. Si cine ma cunoaste stie ca sunt modesta. 🙂

Ingrediente:

  • 250g mazare galbena (jumatati)
  • 1/4 cana ulei de floarea soarelui (presat la rece)
  • 5 lingurite tahini (pasta de susan)
  • 2 catei de usturoi
  • zeama de la 1/2 lamaie
  • 1/2 lingurita turmeric
  • 1 lingurita sare

Acum urmeaza distractia. Invitam la dans o oala cu capac. Spalam bine-bine mazarea la susurul apei si o punem la fiert cu de doua ori mai multa apa. Adaugam o lingurita de sare neiodata si lasam sa fiarba cca 20-30 minute. Incercam cu furculita: trebuie sa fie atat de moi cat sa le putem strivi. Cand e gata si s-a racit putin, punem mazarea intr-un robot de bucatarie sau cum spunea Una „le distrugem personalitatea” cu ajutorul unui blender de mana. Adaugam uleiul, pasta de susan, zeama de lamaie, usturoiul si turmeric si procesam totul pana obtinem un pate fin, de o culoare care-ti incanta privirea.

Gustati si daca papilele gustative inca nu fac rock & roll, mai adaugati sare, zeama de lamaie sau tahini. Gatitul pentru mine n-a insemnat niciodata farmacie. Cum in dans fiecare are stilul lui, la fel si in bucatarie, fiecare cu preferintele proprii.

Pateul asta se poate servi in multe feluri. Puteti sa umpleti cu el rosii sau ardei, puteti face sandvisuri sau se poate manca ca atare, cu legume crude.

Hajni

Ciorba de linte galbena

Etichete

, , ,

Imi pare rau ca nu am mai postat in ultima perioada, insa am suferit de o criza de creativitate. Va spun si de ce: de o luna de zile iau masa cu doi critici culinari dintre cei mai severi – doua fetite de 7 ani. 🙂 Se zice ca Universul s-a nascut din nimic, asa se intampla si la mine in bucatarie. Dupa ce am epuizat sacul cu retetele pe care le stiam, au inceput sa-mi vina si idei noi, care apar din senin. Asa a aparut si reteta de astazi.

Acum ca vremea a inceput sa se incalzeasca, dar soarele este inca inselator si vantul te face sa-ti inchizi fermoarele (cel putin in Brasov), am vrut sa mananc ceva mai putin consistent dar totusi cald. Asa ca m-am gandit la o supa. Una care prin culorile ei sa redea bucuria pe care o simt acum, ca a venit primavara.

Ingrediente:

  • 1 ceapa alba
  • 2 morcovi
  • 1 patrunjel
  • 1/2 ardei verde
  • 1 ardei rosu
  • 1 ceapa verde
  • 120g linte galbena
  • tarhon
  • zeama de varza/bors
  • patrunjel verde pentru ornat

Am tocat toate legumele marunt, si le-am calit in APA, fara ulei. Incerc sa folosesc cat mai putin ulei incalzit in mancarea noastra de zi cu zi; sunt foarte multe studii care arata ca uleiurile incalzite pot fi cancerigene, si suficient de multe, care afirma ca doar anumite uleiuri si doar dupa anumite grade Celsius pot cauza probleme de sanatate. Cui sa-i dau incredere? N-am fost acolo sa vad cine si cum au facut studiile si nu stiu cum sunteti voi, dar eu habar nu am la cate grade ajunge uleiul din cratita mea atunci cand calesc ceapa, deci prefer sa nu fac asta… In asemenea cazuri incerc sa urmaresc calea de mijloc, adica atunci cand e posibil, evit incalzirea uleiului, dar nu am facut o regula din asta. Cert este, ca supele si tocanitele, ies foarte gustoase si daca calim legumele numai in apa si putem adauga cateva picaturi de ulei la sfarsit.

Cand ceapa a devenit translucida am adaugat apa si putina sare dupa gust (dar nu foarte multa pentru ca si zeama de varza/borsul sunt sarate). Am lasat sa fiarba totul pana ce legumele erau aproape moi, dupa care am adaugat lintea spalata si scursa. Am mai lasat totul 5 minute la foc mic si am adaugat zeama de varza. Dupa ce a mai fiert totul inca 10 minute,  am adaugat tarhonul tocat marunt si am stins focul. Gustam, si mai potrivim cu sare daca este nevoie. Am lasat totul inca 10 minute cu capac ca aroma de tarhon sa patrunda si in legume. Inainte de servire am ornat-o cu patrunjel.

A iesit o supa gustoasa si colorata, fericita, cum i-as zice eu. 🙂

O primavara cu caldura,
Hajni

Prajitura „Gerbeaud” sau Zserbo/Jerbo

Etichete

,

Istoria Cafenelei Gerbaud de azi, incepe cu Kugler Henrik, care in 1858 a deschis cofetaria la Budapesta. In curand s-a raspandit vestea ca aici se gaseste cea mai buna  inghetata din capitala, iar celebritatile epocii au devenit clientii fideli ai cafenelei. In meniul lor se gaseau fel de fel de ceaiuri sofisticate, cafea cu ciocolata, un lichioruri speciale,  biscuiti pentru ceai, torturi si multe tipuri de prajituri, care puteau fi luate acasa, o noutate pe vremea aceea. Dl Kugler dupa ce l-a cunoscut pe tanarul si talentatul Emil Gerbeaud in Paris, l-a invitat sa fie parteneri. Neavand urmasi, dupa moartea lui Kugler Henrik Emil Gerbeaud a preluat cafeneaua. A extins gama produselor cu produse unice, au facut mai mult de 100 de tipuri de biscuiti si bomboane. Ca chocolatier el a adus in Ungaria ciocolata „limba pisicii” si bomboanele cu coniac si visine. S-a straduit ca specialitatile casei sa fie impachetate elegant si atractiv, iar pentru asta a colaborat cu artistii contemporani. Numele „Gerbeaud” in curand a devenit un concept.

DSCN0190

Gerbeaud de azi este una dintre cele mai faimoase si traditionale cafenele din Ungaria si din Europa. Prajitura numita dupa creatorul sau, azi este cunoscuta in mai multe tari, si este frecvent pregatita de sarbatori. De-a cursul unui secol au aparut foarte multe variante, dar prajitura clasica se face dintr-un aluat dospit impartit in 3 foi, care sunt umplute cu nuca si cu gem de caise. Dupa coacere prajitura se unge cu un strat generos de glazura de ciocolata.

DSCN0177

Saptamana trecuta papilele mele gustative au avut chef de sarbatoare, asa mi-am amintit de aceasta prajitura, pe care o face mama si acum la fiecare sarbatoare. Cum traditia poate fi mentinuta doar cu inovatie, altfel ramane trecut, m-am gandit sa transform prajitura intr-una vegana si raw-vegana, dar sa pastrez aspectul si gustul ei traditional. Poftim provocare… creierul meu s-a invartit doua zile pana am ajuns la o reteta concreta. A treia zi, treaba nu mai suporta amanare. A luat destul de mult timp, dar a meritat tot efortul. Iata si reteta:

INGREDIENTE

Pt blat:

  • 500g fulgi de ovaz macinate
  • 1 cana stafide hidratate 3-4 ore
  • miere
  • extract de vanile natural (optional)

Pt umplutura:

  • 300g caise uscate hidratate 3-4 ore
  • 300g nuca macinata
  • 150g curmale hidratate
  • 3-4 linguri apa
  • 200ml ulei de cocos

Pt glazura:

  • 1/4 cana ulei de cocos
  • 100 g stafide hidratate
  • 2 linguri de cacao
  • 2 linguri carob
  • 1 praf de sare

MODUL DE PREPARARE:

  1. Din ingredientele pentru blat se face o coca omogena cu ajutorul robotului de bucatarie, folosind lama „S”. Daca nu e suficient de dulce de la stafide mai adaugati miere dupa gust. Daca vi se pare prea tare adaugati putina apa, cate 1 lingura deodata. Coca trebuie sa fie suficient de moale, cat sa o puteti intinde cu sucitorul.
  2. Coca se imparte in 3 parti egale. Eu le-am intins intre doua foi de copt, astfel coca mea nu s-a lipit nici de blat si nici de sucitor.
  3. Alegeti o forma patrata in care veti asambla prajitura. Eu nu am una cu marginile detasabile, de aceea am ales un vas yena, in care am pus o hartie de copt, cu marginile mai mari decat vasul, ca mai tarziu, tinand de ele sa scot prajitura cu usurinta. Cand am intins prima foaie, am pus-o peste hartia de copt, si cu ajutorul unui cutit am ajustat marginile ca sa incape perfect.
  4. Din nuci, curmale si 100ml ulei de cocos se face o pasta. Puteti sa mai adaugati apa, astfel incat sa obtineti o pasta care se intinde usor.
  5. Din caisele uscate si 100ml ulei de cocos se face un gem delicios.
  6. Se unges prima foaie a prajiturii cu jumatate din pasta de nuca, iar peste nuca se pune jumatate din cantitatea de gemul de caise.
  7. Se intinde inca o foaie din ovaz si se repeta pasul 6.
  8. Se intinde ultima foaie de aluat peste care se pune glazura facuta din uleiul de cocos, stafidele, cacao, carob si sarea. Daca nu aveti carob se poate face doar cu cacao, dar combinatia intre ele da gustul cel mai apropiat de ciocolata.
  9. Se decoreaza cu nuca razuita.
  10. Se pune la congelator pentru 1-2 ore, pana se intareste si se incheaga toata compozitia.
  11. Se scoate prajitura din forma si se pune pe un fund de lemn suficient de mare sau pe blatul de bucatarie si se feliaza.
  12. Se consuma! 🙂

Se pastreaza bine in frigider cca o saptamana. Este satioasa, 2-3 felii pe stomacul gol pot inlocui o masa, dar nu e asa de grea precum alte prajituri raw, pentru ca blatul nu este din nuci iar gemul de caise este putin acrisor. La aspect mai am de lucrat, deoarece blatul nu se distinge de crema de nuca, au aceasi culoare, dar la gust a iesit foarte bun. Din doi musafiri intrebati, doi au zis ca seamana cu prajitura Zserbo, fara sa le fi dezvaluit cineva intentia mea. Puteti sa fermecati cu ea orice musafir pretentios. Cred ca si Dl Gerbeaud l-ar fi mancat cu placere. 😉

Weekend frumos sa aveti,
Hajni

Galuste din mei cu stafide si visine

Etichete

, , ,

Cu cativa ani in urma asociam cuvantul „cereale” doar cu painea si cu cutiile de „cereale” frumos colorate din supermarketuri. Atunci cand am aruncat o privire pe piramida alimentara am inteles de ce fac aceasta asociere. Grupul cerealelor apare peste tot reprezentat in forma supraprocesata. M-am uitat la zeci de piramide alimentare, si am vazut doar desene cu paine alba, diferite paste, spaghete (toate albe), orez alb, biscuiti, popcorn, briose, cozonaci, nicaieri un bob de grau sau niste seminte de ovaz.

Azi daca m-ar intreba cineva  „tu ce cereale mananci?”  raspunsul ar fi simplu : INTEGRALE!
ID-100101586 Si am destule variante din care sa aleg: grau, orez, orz, mei, secara, ovaz, porumb si hrisca. La lista asta se mai poate adauga quinoa si amaranthul, doar ca ele vin de departe si sunt mai scumpe. Avem cel putin o varianta pentru fiecare zi a saptamanii. Fiecare are gust diferit, fiecare se poate prepara in varianta dulce sau sarata, practic, cu putina fantezie obtinem n+1 combinatii.

Dintre cele de mai sus preferatul meu este meiul, pentru ca atunci cand ma grabesc dar am nevoie de ceva consistent, cald si reconfortant, meiul imi face cu ochiul. Este originar din Africa si din Asia, iar mai demult, cand porumbul inca nu ajunsese in Europa mamaliga se facea din mei.ID-100184281

Poate fi un mic dejun satios care furnizeaza vitamine si minerale pretioase. Papagalii l-au ales drept hrana preferata, iata si motivele: este foarte bogat in magneziu, siliciu, fosfor, fluor, clor, iod, mangan, zinc, vitamina A, vitamina E, B1, B2, B3, B5, B6, B9. Se fierbe usor si este usor digerabil. Datorita continutului de siliciu este foarte bun pentru burtica  femeilor insarcinate, deoarece ajuta in mentinerea elasticitatii pielii. Reda frumusetea pielii si a parului, si este recomandat si celor care au lipsa de fier.

Stiind toate cele de mai sus, am trecut la fapte. M-am uitat ce ingrediente mai am prin camara, si dupa 30 de minute iata rezultatul:

INGREDIENTE:

  • 1 cana mei
  • 1 cana apa
  • 2 cani suc de mere (proaspat stors sau suc de mere natural, fara zahar)
  • 1 praf de sare

Pentru glazura:

  • 1 cana stafide inmuiate in apa 2-4 ore (sau peste noapte)
  • 2 linguri ulei de cocos
  • 1-2 linguri cacao
  • 1 lingura carob
  • 1-2 linguri apa
  • putina pudra de vanilie (optional)
  • Pentru ornat:
    • compot de visine fara zahar
    • scortisoara

MODUL DE PREPARARE:

  • Meiul se fierbe cu lichidele cca 20 de minute.
  • Intre timp se face glazura cu ajutorul unui blender de bucatarie.
  • Cand meiul a fiert se fac niste galuste cu ajutorul unei linguri de inghetata sau cu o lingura obisnuita.
  • Se aseaza pe farfurii si se pune deasupra glazura din stafide, putina scortisoara si cate o visina.

In loc de visine puteti folosi orice alt fruct congelat sau proaspat, in loc de stafide orice alt fruct uscat (de exemplu curmale sau prune). E dupa gustul si imaginatia voastra. La gust a iesit dulce-acrisor, mi-a placut asa, nu am mai pus alt indulcitor. Daca vreti mai dulce, puteti sa amestecati o lingura de miere in mei, dupa ce se raceste putin.

N-am reusit sa fac suficient de repede galustile, atat de repede venea intrebarea: „imi mai dai una?” 🙂 Sper sa patiti si voi asa.

Hajni

Bombe cu mere coapte si mousse de ciocolata

Etichete

, , ,

Saptamana trecuta am avut musafiri la masa de pranz. A fost prima oara cand am pregatit mancare pentru necunoscuti, fara nici o informatie despre preferintele lor. Cu o seara inainte m-am culcat ingrijorata, pentru ca nu stiam inca ce va fi desertul.  As fi vrut ceva care sa fie gustos dar si sanatos, simplu si aratos. Au trecut timpurile cand de dragul de a satisface poftele invitatilor, m-am vandut usor si am facut un desert conventional, gandindu-ma „dar ce o sa zica daca prajitura n-are ou, unt si zahar?”, si am regretat de fiecare data, pentru ca m-am mintit de fapt pe mine. Acum vreau sa fiu impacata cu mine si cu deciziile pe care le iau, fie ele doar despre ce pun in farfuria mea si a celor dragi. Asadar eram convinsa ca va fi ceva vegan, dar nu stiam ce… si in momentul in care vroiam deja sa renunt, gandidu-ma ca nu mai fac desert, in acel moment magic intre somn si nesomn, BAMMM, a venit ideea: mere coapte cu mousse de ciocolata.

A doua zi am asteptat cu nerabdare sa am intimitate in bucatarie ca sa testez reteta, si am facut in felul urmator:

Ingrediente:

  • 5 buc de mere
  • 1 avocado copt
  • 2 banane
  • 3-4 linguri cacao neindulcita
  • 2 linguri  miere
  • 1/2 lingurita extract de vanilie facut in casa (optional)
  • fulgi de cocos pentru ornat
  1. Preincalzim cuptorul. Coacem merele la foc mediu cca 15 minute (depinde ce cuptor aveti).
  2. Intre timp pregatim glazura de ciocolata. Punem avocado, bananele, mierea, praful de cacao si extractul de vanilie in blender si procesam pana obtinem o crema de ciocolata omogena. Puteti adauga putina apa (1/4 pahar, daca vreti o crema mai lichida)
  3. Scoatem merele pe o farfurie si le curatam de coaja.
  4. Scufundam merele in glazura si le asezam pe o farfurie, cu grija, sa nu se atinga intre ele.
  5. Turnam glazura ramasa in tava in care le servim si asezam merele peste crema.
  6. Ornam cu fulgi de cocos, ca si cum ar fi nins peste ele.

In momentul culminant, cand scufundam merele in glazura de ciocolata imi batea inima de emotii, ca atunci cand stii ca se intampla ceva important si irepetabil. Au iesit delicioase. Noi le-am devorat direct din tava.

Mi-au placut pentru ca sunt vegane, sunt usoare de facut, sunt sanatoase, fara grasimi incalzite, si incanta in acelasi timp gustul si ochii.  Pot fi devorate de mici si mari fara griji.

Bombe cu ciocolata va doresc!

Hajni